O definiție pentru pălăduire
Arhaisme și regionalisme
pălădui, pălădui și pălăduiesc, vb. IV (reg.) a locui sau a trăi undeva.
Intrare: pălăduire
pălăduire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||