pădac, -ă, pădaci, -e, adj. – (reg.) Dichisit, aranjat, curățat, îngrijit: „Mai frumoși și mai de neam, / Nu ca tine-un ardelean; / Mai frumoși și mai pădaci, / Nu ca tine de săraci” (D. Pop, 1970: 177; în Gazeta pop. 1887). – Et. nec., cf. pădăi¹.

pădac, -ă, adj. – Dichisit, aranjat, curățat, îngrijit: „Mai frumoși și mai de neam, / Nu ca tine-un ardelean; / Mai frumoși și mai pădaci, / Nu ca tine de săraci” (D. Pop 1970: 177; în Gazeta pop. 1887). – Cf. pădăi¹.