O definiție pentru pustișag
Arhaisme și regionalisme
pustișág, pustișaguri, s.n. (reg.) Singurătate, pustietate: „Tu, cucule, ț'-ai cântat / Di p-o crenguță de brad / Șapte ai a pustâșag” (Bilțiu, 2006: 120). – Din pustiu + suf. -șag; cf. magh. pusztaság (MDA).
Intrare: pustișag
pustișag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.