O definiție pentru purăvire
Arhaisme și regionalisme
purăvi, purăvesc, vb. IV (reg.) a trata rău pe cineva.
Intrare: purăvire
purăvire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||