O definiție pentru pupăcire
Argou
pupăci, pupăcesc I. v. t. a săruta. II. v. r. a se săruta.
Intrare: pupăcire
pupăcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||