puhắu, puhăi, s.m. (reg.) Hoț, haiduc, tâlhar: „Eu de-amu nu mai pot sta-ntre oameni, numa-n păduri și numa' cu puhăile oi povesti” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 175). – Et. nec.

puhău, puhăi, s.m. – (reg.) Hoț, haiduc, tâlhar: „Eu de-amu nu mai pot sta-ntre oameni, numa-n păduri și numa’ cu puhăile oi povesti” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 175). – Et. nec.