O definiție pentru prăștinit

Arhaisme și regionalisme

prăștini, prăștinesc, vb. IV (reg.) a pune prăștini (prăjini); a întări cu prăștini (prăjini).

Intrare: prăștinit
prăștinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăștinit
  • prăștinitul
  • prăștinitu‑
  • prăștini
  • prăștinita
plural
  • prăștiniți
  • prăștiniții
  • prăștinite
  • prăștinitele
genitiv-dativ singular
  • prăștinit
  • prăștinitului
  • prăștinite
  • prăștinitei
plural
  • prăștiniți
  • prăștiniților
  • prăștinite
  • prăștinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)