O definiție pentru prănicare
Arhaisme și regionalisme
prănica, pranic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).
Intrare: prănicare
prănicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||