O definiție pentru prămândire

Arhaisme și regionalisme

prămândi, prămândesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a se afla, a trăi, a viețui undeva; a sta, a locui; a petrece. 2. a dura, a dăinui. 3. a amâna, a întârzia. 4. a neglija, a omite. 5. a disimula, a ascunde, a tăinui. 6. (despre animalele de tracțiune) a cruța, a nu pune la muncă. 7. (în forma: premândi) a trimite, a revărsa.

Intrare: prămândire
prămândire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prămândire
  • prămândirea
plural
  • prămândiri
  • prămândirile
genitiv-dativ singular
  • prămândiri
  • prămândirii
plural
  • prămândiri
  • prămândirilor
vocativ singular
plural