O definiție pentru prămândire
Arhaisme și regionalisme
prămândi, prămândesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a se afla, a trăi, a viețui undeva; a sta, a locui; a petrece. 2. a dura, a dăinui. 3. a amâna, a întârzia. 4. a neglija, a omite. 5. a disimula, a ascunde, a tăinui. 6. (despre animalele de tracțiune) a cruța, a nu pune la muncă. 7. (în forma: premândi) a trimite, a revărsa.
Intrare: prămândire
prămândire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||