opțiuni
  • info

2 definiții pentru prădător (animal)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDĂTOR, -OARE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!prădător adj. m., s. m., pl. prădători; adj. f., s. f. sg. și pl. prădătoare

Intrare: prădător (animal)
prădător2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădător
  • prădătorul
  • prădătoru‑
plural
  • prădătoare
  • prădătoarele
genitiv-dativ singular
  • prădător
  • prădătorului
plural
  • prădătoare
  • prădătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prădător, prădătoaresubstantiv neutru

  • 1. (și) adjectival (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). DEX '09
etimologie:
  • Prăda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.