O definiție pentru proxenisire
Regionalisme / arhaisme
proxenisi, proxenisesc, vb. IV (înv.) a pricinui, a cauza, a produce.
Intrare: proxenisire
proxenisire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||