7 definiții pentru protestat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTESTÁT, -Ă, protestați, -te, adj. (În economia capitalistă, despre polițe) Care a format obiectul unui protest (2). Poliță protestată.

PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.

PROTESTÁ vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].

A PROTESTÁ ~éz intranz. A exprima un protest; a-și declara în mod deschis și energic dezacordul față de o acțiune, considerată ca nedreaptă. /<fr. protester


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protestá vb., ind. prez. 1 sg. protestéz, 3 sg. și pl. protesteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTESTÁ vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)

PROTESTÁ vb. v. blama, condamna, contesta, dezaproba, dezminți, înfiera, nega, proscrie, renega, reproba, respinge, stigmatiza, tăgădui.

Intrare: protestat
protestat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protestat
  • protestatul
  • protestatu‑
  • protesta
  • protestata
plural
  • protestați
  • protestații
  • protestate
  • protestatele
genitiv-dativ singular
  • protestat
  • protestatului
  • protestate
  • protestatei
plural
  • protestați
  • protestaților
  • protestate
  • protestatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)