O definiție pentru protac
Etimologice
protac (-ce), s. n. – Ciur, sită, dîrmon. Sb. protak (Candrea).
Intrare: protac
protac substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)