O definiție pentru prostrângere
Arhaisme și regionalisme
prostrânge, prostrâng, vb. III (reg.) a strânge la loc.
Intrare: prostrângere
prostrângere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||