O definiție pentru proplecare
Arhaisme și regionalisme
propleca, proplec, vb. I (reg.) a pleca din nou.
Intrare: proplecare
proplecare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||