O definiție pentru prohitire
Arhaisme și regionalisme
prohiti, prohitesc, vb. IV (înv.) a batjocori, a zeflemisi.
Intrare: prohitire
prohitire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||