O definiție pentru proeminare
Arhaisme și regionalisme
proemina, pers. 3 sg. proeminează, vb. I (înv.) a ieși în relief, a ieși în afară, a fi proeminent, a se evidenția.
Intrare: proeminare
proeminare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||