O definiție pentru procunoaștere
Arhaisme și regionalisme
procunoaște, procunosc, vb. III (înv.) a ști, a cunoaște dinainte.
Intrare: procunoaștere
procunoaștere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||