O definiție pentru probrăzuire
Arhaisme și regionalisme
probrăzui, probrăzuiesc, vb. IV (înv.) a mustra aspru, a face de rușine (pe cineva).
Intrare: probrăzuire
probrăzuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||