probozî, probozesc, vb. tranz. – (reg.) A mustra, a dojeni, a certa: „De Probojenii (Schimbarea la față), în zua aceie nu-i voie să te proboza nimeni, că-i si tot probozât. Amu se proboze țarina, începe să se uște frunza de fag și prinde a gălbini” (Memoria, 2004-bis: 1.200). – Din vsl. proobraziti „ce ține de obraz” < obrazǔ „obraz, față” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

probozî, probozesc, vb. tranz. – A mustra, a dojeni, a certa: „De Probojenii (Schimbarea la față), în zua aceie nu-i voie să te proboza nimeni, că-i si tot probozât. Amu se proboze țarina, începe să se uște frunza de fag și prinde a gălbini” (Memoria 2004-bis: 1.200). – Din sl. proobraziti (Titkin, DEX).