3 definiții pentru pristoire
Etimologice
pristoi (-oesc, -it), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv.
Sinonime
PRISTOI vb. v. conteni, înceta, întrerupe, opri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pristoi1, pristoiesc, vb. IV (înv.) a debarca.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pristoire
pristoire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||