O definiție pentru priochitire
Arhaisme și regionalisme
priochiti, priochitesc, vb. IV (reg.; despre fân) a întinde, a împrăștia, a risipi (pentru a se usca).
Intrare: priochitire
priochitire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||