2 definiții pentru pricălit pricălire
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PRICĂLÍ vb. v. încălzi, muia.
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pricălí, pers. 3 sg. pricăléște, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre vreme) a se face frumos, a se încălzi. 2. (despre porci) a se întinde la soare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pricălit
pricălit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pricălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)