O definiție pentru previns
Etimologice
previnge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge.
Intrare: previns
previns participiu
| participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)