O definiție pentru presporire
Arhaisme și regionalisme
prespori, presporesc, vb. IV (reg.) a reuși să facă, să realizeze, să ducă la bun sfârșit (ceva).
Intrare: presporire
presporire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||