O definiție pentru premetire
Arhaisme și regionalisme
premeti, pers. 3 sg. premetește, vb. IV (înv. și reg.) V. primiti.
Intrare: premetire
premetire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||