O definiție pentru prefațator (adj.)
Explicative DEX
prefațator, -oare adj. Cu caracter de prefață ◊ „În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur».” R.lit. 24 IV 86 p. 9 (din prefață + -tor; DEX, DN3)
Intrare: prefațator (adj.)
prefațator2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
prefațator, prefațatoareadjectiv
- 1. Cu caracter de prefață. DCR2
- În Argumentul prefațator, criticul Mircea Martin îl consideră pe autor «un poet deja matur». R.lit. 24 IV 86 p. 9. DCR2
-
etimologie:
- prefață + -tor DCR2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.