2 definiții pentru precupire
Explicative DEX
PRECUPI, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
PRECUPI, precupesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A precupeți. – Bg. prekupja, sb. prekupiti.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: precupire
precupire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
precupi, precupescverb
-
- Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718. DLRLC
-
etimologie:
- prekupja DLRM
- prekupiti DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.