2 definiții pentru prebândire
Etimologice
prebîndi (-desc, -it), vb. – A trăi, a dura. – Var. (Trans. și înv.) premîndi, prămîndi. Sl. prebaty, prebądą (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. preabăt, s. n. (Trans., incintă), cuvînt rar, folosit de Coșbuc, cf. Drăganu, Dacor., V, 370).
Sinonime
PREBÂNDI vb. v. rămâne, sta, zăbovi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: prebândire
prebândire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||