O definiție pentru preaședere
Arhaisme și regionalisme
preaședea, preașed, vb. II (înv.) a sta la pândă.
Intrare: preaședere
preaședere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||