2 definiții pentru prănicat
Arhaisme și regionalisme
prănicát, -ă, pranicați, -te, adj. (reg.) Bătut (cu maiul). – Din prănica.
prănica, pranic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prănicat
prănicat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)