2 definiții pentru povârtire
Etimologice
povîrti (-tesc, -it), vb. – A înfășura o funie, o sfoară. Sb. povrtati (Candrea), cf. învîrti.
Arhaisme și regionalisme
povârti, povârtesc, vb. IV (reg.) 1. (despre funii, sfori) a înfășura, a lega în jurul unui lemn, al unui par. 2. (înv.; în forma: povorti) a înclina, a apleca. 3. a doborî, a trânti. 4. (fig.) a merge pe...
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: povârtire
povârtire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||