POVIJIE s.f. (Mold.) Bunuri, avere. S-a sculat cu tot neamul ..., cu muieri, cu copii și cu toată povijie caselor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ucr. poživa „hrană, cîștig”. Cf. a g o n i s i t ă (2), b l a g ă, b o g ă t a t e, b u c a t e; i o s a g, m a r h ă, p r i l e j, s i r m e a.