O definiție pentru poutălire
Arhaisme și regionalisme
poutăli, poutălesc, vb. IV (reg.) a adăuga (pentru a completa), a întregi.
Intrare: poutălire
poutălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||