2 definiții pentru poticălire
Explicative DEX
POTICĂLI, poticălesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A amăgi, a păcăli. – Din poticală.
Arhaisme și regionalisme
poticăli, poticălesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe; a înșela, a păcăli
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: poticălire
poticălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
poticăli, poticălescverb
-
- Cînd văzură cum i-a poticălit ciobănașul, se luară cu mîinile de păr. ISPIRESCU, L. 249. DLRLC
-
etimologie:
- poticală DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.