O definiție pentru poncăire
Arhaisme și regionalisme
poncăi, poncăi și poncăiesc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitând. 2. a (se) mocoși; a (se) trudi.
Intrare: poncăire
poncăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||