2 definiții pentru pomițel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POMIȚEL, pomiței, s. m. (Regional) Grădină (în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi). În acest pomițel se află la unii gospodari și cîțiva stupi. PAMFILE, C. 447.
POMIȚEL, pomiței, s. m. (Reg.) Grădină în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi. – Din pom + suf. -iț-el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: pomițel
pomițel1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pomițel, pomițeisubstantiv masculin
- 1. Grădină (în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi). DLRLCsinonime: grădină
- În acest pomițel se află la unii gospodari și cîțiva stupi. PAMFILE, C. 447. DLRLC
-
etimologie:
- pom + sufix -iț-el. DLRM