3 definiții pentru politica (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

politica2 v vz politici

POLITICÁ vb. I. Intranz. (Învechit; atestat numai la gerunziu) A face politică, a discuta politică. Îi eram vecin și petreceam zile întregi la Balta Liman, politicînd cu dînsul. GHICA, S. 370.

POLITICÁ, politichez, vb. I. Intranz. (Înv.) A face politică, a discuta despre probleme politice. – Fr. politiquer.

Intrare: politica (vb.)
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • politica
  • politicare
  • politicat
  • politicatu‑
  • politicând
  • politicându‑
singular plural
  • politichea
  • politicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • politichez
(să)
  • politichez
  • politicam
  • politicai
  • politicasem
a II-a (tu)
  • politichezi
(să)
  • politichezi
  • politicai
  • politicași
  • politicaseși
a III-a (el, ea)
  • politichea
(să)
  • politicheze
  • politica
  • politică
  • politicase
plural I (noi)
  • politicăm
(să)
  • politicăm
  • politicam
  • politicarăm
  • politicaserăm
  • politicasem
a II-a (voi)
  • politicați
(să)
  • politicați
  • politicați
  • politicarăți
  • politicaserăți
  • politicaseți
a III-a (ei, ele)
  • politichea
(să)
  • politicheze
  • politicau
  • politica
  • politicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

politica (vb.)

  • 1. învechit A face politică, a discuta politică.
    exemple
    • Îi eram vecin și petreceam zile întregi la Balta Liman, politicînd cu dînsul. GHICA, S. 370.
      surse: DLRLC

etimologie: