POLINEZIA, grup de ansambluri insulare în partea centrală a Oc. Pacific, cuprinse între 23°30′ lat. N și 28° lat. S și între 176° long. E și 109°20′ long. V, reprezentând partea de E a Oceaniei; se extinde pe c. 7.600 km de la N la S și pe c. 9.200 km de la E la V, pe c. 45 mii km² (teritoriul emers). Cuprinde arh. Hawaii, Tuvalu, Phoenix, Tonga, Tokelau, Samoa, Cook, Line, Ins. Societății, Tubuai, Marchize, Tuamotu, Ins. Paștelui etc., cu insule vulcanice sau coraligene joase. Climă ecuatorială și tropicală oceanică. Păduri tropicale și savane. Cocotieri, bananieri, trestie de zahăr, ananas, taro, manioc. Pescuit. O mare parte a locuitorilor P. se înrudesc cu cei din Arh. Malaez, dar mulți dintre ei au origine mixtă, limba lor aparținând subfamiliei austronesiene. Constituie o regiune etnografică originală.

POLINEZIA FRANCEZĂ, posesiune franceză în Oc. Pacific, formată din patru grupuri de insule vulcanice și coraligene aparținând Polineziei: Ins. Societății, Marchize, Tubuai și Tuamotu; 4,2 mii km² teritoriu emers, răspândit pe mai mult de 5 mil. km² de ocean; 219,5 mii loc. (1996). Centrul ad-tiv: Papéete (în ins. Tahiti). Limba oficială: franceza. Cocotieri, trestie de zahăr, bumbac, cafea, vanilie. Expl. forestiere și de fosfați. Pescuit. Turism. Din 1946 a primit statut de „teritoriu de peste mări” al Franței. În perioada 1966-1975 pe unii atoli de aici (în special pe atolul Mururoa) s-au efectuat experiențe nucleare subterane.