O definiție pentru pogăcire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pogăci, pogăcesc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări).
Intrare: pogăcire
pogăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |