O definiție pentru pogănire
Arhaisme și regionalisme
pogăni, pogănesc, vb. IV refl. (reg.) a deveni păgân, idolatru, politeist.
Intrare: pogănire
pogănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||