9 definiții pentru plici (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICI1 interj., (2) pliciuri, s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. 2. S. n. Paletă cu coadă lungă pentru omorât muște, țânțari etc. – Onomatopee.

PLICI1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. – Onomatopee.

PLICI interj. Onomatopee care redă sunetul produs de apă cînd se lovește de un obiect solid, de o lovitură dată cuiva, de dezlipirea buzelor după ce au sărutat etc. Cînd Cuza l-a făcut... ministru a plîns și – plici! I-a sărutat mîna. PAS, L. I 41. Tu să mă bați, zici?... Na dar, plici! PANN, P. V. III 29. ◊ (Cu prelungirea vocalei din mijloc) Mătușa Dana... se umflă de necaz odată, și: pliiici!... plesni în două. VISSARION, B. 177.

PLICI interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs la lovirea cu palma pe piele, de pleoscăitul apei când se lovește de ceva tare etc.). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plici2 s. n., art. plíciul; pl. plíciuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plíci interj. – Imită zgomotul bălăcitului sau al baterii din palme. Creație expresivă, cf. pleosc (Iordan, BF, II, 186). – Der. pliciui, vb. (a pocni din bici, a plesni).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plici, pliciuri s. n. unealtă casnică în formă de băț prevăzută la un capăt cu o bucată de cauciuc sau plastic, folosită la prinderea muștelor din casă.

Intrare: plici (s.n.)
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plici
  • pliciul
  • pliciu‑
plural
  • pliciuri
  • pliciurile
genitiv-dativ singular
  • plici
  • pliciului
plural
  • pliciuri
  • pliciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)