O definiție pentru plefturire
Arhaisme și regionalisme
plefturi, plefturesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a da cu pleftura. 2. (fig.) a ocărî.
Intrare: plefturire
plefturire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||