O definiție pentru plas
Etimologice
plas (-suri), s. n. – Grămadă de fîn, claie mică. – Var. plastă. Bg. plastĭ, sb. plast (Candrea).
Intrare: plas
plas substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „plas” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4