O definiție pentru piscălire
Arhaisme și regionalisme
piscăli, piscăl și piscălesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se curăța (cu migală). 2. a migăli, a mocoși. 3. a umbla cu ceva oprit și dăunător. 4. a scotoci; a cotrobăi.
Intrare: piscălire
piscălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||