2 definiții pentru pin (cod)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIN4 s. n. 1. (Fin.) Semnătură electronică necesară pentru efectuarea operațiilor în rețeaua de bancomate. 2. (Telec.) Cod de acces la deschiderea unui telefon mobil, pentru a putea accesa informațiile de pe cartela SIM și rețelele de telefonie. – P[ersonal] I[dentification] N[umber].


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PIN2 (în engl. Personal Identification Number), semnătură electronică necesară pentru efectuarea operațiilor în rețeaua de bancomate.

Intrare: pin (cod)
pin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pin
  • pinul
  • pinu‑
plural
  • pinuri
  • pinurile
genitiv-dativ singular
  • pin
  • pinului
plural
  • pinuri
  • pinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pin (cod)

  • 1. finanțe Semnătură electronică necesară pentru efectuarea operațiilor în rețeaua de bancomate.
    surse: DEX '09
  • 2. telecomunicații Cod de acces la deschiderea unui telefon mobil, pentru a putea accesa informațiile de pe cartela SIM și rețelele de telefonie.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • P[ersonal] I[dentification] N[umber]
    surse: DEX '09