2 definiții pentru pin (cod)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIN4 s. n. 1. (Fin.) Semnătură electronică necesară pentru efectuarea operațiilor în rețeaua de bancomate. 2. (Telec.) Cod de acces la deschiderea unui telefon mobil, pentru a putea accesa informațiile de pe cartela SIM și rețelele de telefonie. – P[ersonal] I[dentification] N[umber].
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PIN2 (în engl. Personal Identification Number), semnătură electronică necesară pentru efectuarea operațiilor în rețeaua de bancomate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pin (cod)
pin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pin, pinurisubstantiv neutru
- 1. Semnătură electronică necesară pentru efectuarea operațiilor în rețeaua de bancomate. DEX '09
- 2. Cod de acces la deschiderea unui telefon mobil, pentru a putea accesa informațiile de pe cartela SIM și rețelele de telefonie. DEX '09
etimologie:
- P[ersonal] I[dentification] N[umber] DEX '09