O definiție pentru pesnire
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
pesni, pesnesc vb. IV Tranz. (Înv.) A cânta (la biserică). – Din peasnă.
Intrare: pesnire
pesnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||