PESARO, oraș în E Italiei (Marche), port la M. Adriatică; 91,1 mii loc. (2001). Aeroport. Constr. navale, de motociclete și de instrumente muzicale; ind. ceramicii, a mobilei și textilă; rafinarea sulfului. Stațiune balneară și turistică. Muzeu al majolicii, cel mai bogat din Italia. Monumente: Domul(sec. 13-14), bisericile San Francesco (1356-1373), San Agostino (1398-1413), San Domenico (1395), San Giovanni Battista (1543), Santa Maddalena (1771); Palatul Ducal (1450-1510); Villa Imperiale (1469-1472); fortăreața Rocca Constanza (1474-1505). Vestigii romane. Din sec. 16, renumit centru de faianță. De origine etruscă, a devenit colonie romană (184 î. Hr.) sub numele de Pisaurum. Distrus de ostrogoți, în 536, a fost cucerit de bizantini (544), care l-au reconstruit și fortificat sub generalul Belizarie, devenind unul dintre orașele Pentapolis-ului. Mai târziu, a fost cucerit de longobarzi (752) și franci (774). Sub stăpânirea familiilor Malatesta (1285-1445), Sforza (1445-1500, 1503-1512) și Della Rovere (1512-1631), când a intrat sub influența statului papal. Din 1860 s-a unit cu Italia.