O definiție pentru pernicare
Arhaisme și regionalisme
pernica, pers. 3 sg. pernică, vb. I (reg.) a distruge.
Intrare: pernicare
pernicare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||