O definiție pentru perciunare
Arhaisme și regionalisme
perciuna, perciunez, vb. I (reg.; despre vârful cuielor) a îndoi după strângerea scândurei; a împerciuna.
Intrare: perciunare
perciunare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||